Panorama: De ce suferim după magneziu şi cum vrea UE să-şi vindece dependenţa de China, cu o veche mină românească

Uniunea Europeană vrea să-şi reducă dependenţa de importurile de materii prime critice din China, iar magneziul este una dintre ele. Chinezii sunt lideri mondiali, la ora actuală, în producţia acestui metal, iar UE îşi importă aproape tot necesarul din China. România va începe cât de curând să joace un rol foarte important în contracararea acestei dependenţe europene, relatează Panorama.

Mina de magneziu dezafectată de la Budureasa, de lângă Oradea, va fi redeschisă, după ce compania Verde Magnesium, parte a fondului de investiţii american Amerocap, a anunţat că investeşte un miliard de dolari, după cum scria Financial Times.

Cu ocazia demarării acestui proiect, prin care România joacă un rol important în strategia europeană de reducere a dependenţelor toxice de importuri, aruncăm o privire la importanţa magneziului, pentru a înţelege de ce vrea UE să nu mai fie dependentă din acest punct de vedere de China.

În mod ironic, magneziul este unul dintre cele mai comune elemente de pe Pământ, al şaptelea ca abundenţă, şi poate fi găsit în ape şi în scoarţa terestră. În stare pură, magneziul şi aliajele sale sunt însă extrem de reactive, fiind uşor inflamabile.

Deşi se găseşte în peste 60 de minerale, de importanţă economică sunt doar câteva, printre care dolomitul, magnezitul, brucitul sau carnalitul. Cu alte cuvinte, degeaba este magneziul abundent în natură, dacă nu e şi rentabil să-l produci în cantităţi industriale.

Pentru a ajunge lider mondial în producţia de magneziu, China a avut şi noroc de la mama natură: deţine al doilea cel mai mare rezervor de magneziu din lume, după Rusia.

Deşi este atât de prezent pe Pământ, sunt doar câteva zone din lume unde se produce magneziu pentru industrii: China şi Rusia, SUA, Canada, Israel, Brazilia, Kazahstan şi Turcia.

Totuşi, în afară de China, celelalte ţări enumerate produc, în medie, sub 60.000 de tone pe an.

Între timp, cinci zone din lume au pus magneziul pe lista resurselor critice (UE, SUA, Rusia, Japonia şi Coreea de Sud) adică „elemente în volum scăzut, folosite pentru producerea de bunuri de înaltă tehnologie, energie regenerabilă şi în aplicaţii de apărare”.

Articolul integral aici.