Judecătorul Pavel Mircea Cătălin închide dosarul Ursu, refuzând încă odată dreptatea pentru victimele comunismului

După şase amânări succesive, judecătorul Pavel Mircea Cătălin, de la Curtea de Apel, a decis să respingă cererile de redeschidere a dosarului celor doi foşti ofiţeri de Securitate acuzaţi că l-au torturat până la moarte pe disidentul Gheorghe Ursu. Mai mult, familia disidentului ucis în chinuri în închisorile comuniste trebuie să plătească cheltuieli de judecată.

De profesie inginer constructor, Gheorghe Ursu a fost omorât în bătăi după ce făcut public, prin intermediul unei scrisori către Europa Liberă, faptul că Nicolae Ceauşescu a decis sistarea consolidării blocurilor avariate de cutremurul din '77 pentru ca banii să fie alocaţi construirii faraonicei Case a Poporului. Neconsolidate, blocurile riscau oricând să se prăbuşească peste locatari la un viitor cutremur puternic, făcând noi victime. Ofiţerii de Securitate acuzaţi că l-au maltratat pe Gheorghe Ursu după arestare, maltratare care a dus la moartea acestuia, au scăpat însă până acum de orice responsabilitate şi pedeapsă. Cei doi au fost deferiţi instanţei abia în 2016, după două greve ale foamei făcute de fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, pentru ca în 2023 să fie achitaţi definitiv în baza unei motivări scandaloase care prealua narativele fostei Securităţi.

"Soluţia pe scurt: S.P.92/F-În temeiul art. 459 alin. (5) C.pr.pen. respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi de revizuentele-părţi civile URSU ANDREI HORIA şi URSU ŞTEFAN OLGA împotriva sentinţei penale nr. 196/F/17.10.2019 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 238/A/27.07.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală. În temeiul art. 275 alin. (2) C.pr.pen. o obligă pe fiecare revizuentă-parte civilă la plata sumei de 100 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. În temeiul art. 275 alin. (3) C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cererii de revizuire formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rămân în sarcina statului. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei. Pronunţată azi, 9.05.2024, prin punerea minutei la dispoziţia părţilor şi a procurorului prin intermediul grefei instanţei."

Contactat de Epoch Times, Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, a anunţat că va ataca decizia: "Este o nedreptate strigătoare la cer"

"Urmează să vedem care-i motivarea Curţii de Apel, nu îmi pot imagina ce motiv a putut găsi acest judecător pentru respingerea cererilor, şi a noastră şi a Parchetului General. O să facem apel în orice caz, o să luăm în discuţie motivarea hotărârii imediat ce este publicată şi vom merge la Înalta Curte.

Mi se pare o nedreptate în continuare strigătoare la cer şi un indiciu al impactului pe care îl mai are asupra Justiţiei fosta Securitate ca instituţie, pentru că nu e vorba doar de cei doi torţionari. Aici, cum am mai spus, e vorba de preluarea unei naraţiuni false a istoriei noastre, una propagată de fosta Securitate şi foştii săi informatori sau agenţi de influenţă. Este deci vorba de apărarea intereselor acestei instituţii şi a tuturor celor care se fac vinovaţi de crime, crimele de la Revoluţie, de la Braşov, de la Aiud, din toate celelalte spaţii de detenţie în care românii au avut de suferit chinuri inimaginabile în anii 80, care a dus la teroarea în care am trait în acei ani, la umilitorul cult al lui Nicolae Ceauşescu. Iar foştii securişti au în continuare influenţă, puterea de a propaga această naraţiune în baza căreia se face justiţia, sau mai bine spus injustiţia.

Eu numai aşa pot să-mi explic o respingere de plano, adică pe toate argumentele şi toate formele de probaţiune pe care le-am depus, sutele de documente care reprezintă fapte şi împrejurări noi, care nu au fost avute în vedere la judecarea cauzei iniţial, iată au fost respinse toate în bloc. Deci, în continuare, o nedreptate care nu cred că poate însemna altceva decât conivenţă sau influenţa fostei Securităţi, directă sau indirectă, în justiţia română.", a declarat Andrei Ursu.

Cazul Gheorghe Ursu, o pată pe obrazul Justiţiei Române

Dosarul uciderii lui Gheorghe Ursu este unul emblematic pentru modul în care opera Securitatea în aşa-zisă "epocă de aur" a lui Ceauşescu, deghizându-şi opresiunea astfel încât nimeni să nu afle că opozanţii regimului suferă bătăi şi torturi. Cei care i se opuneau dictatorului erau arestaţi sub pretextul unor infracţiuni de drept comun, li se fabricau dosare pentru a putea fi încarceraţi sau, în alte cazuri, aveau parte de psihiatrie politică, fiind declaraţi nebuni. Scopul deghizării acestei opresiuni era ca Ceauşescu să îşi poată prezerva imaginea de "cel mai iubit fiu al Poporului" - un "fiu iubit" nu poate avea oponenţi, deci disidenţa trebuia să fie inexistentă.

Justiţia a evitat soluţionarea acestui caz care arată, finalmente, un modus operandi, timp de mai bine de 34 de an. Potrivit lui Andrei Ursu şi avocatei acestuia, de decenii s-a încercat muşamalizarea crimei şi protejarea ucigaşilor. Dosarul a fost ţinut la sertar cu anii, s-a încercat plasarea vinei la un ţap ispăşitor - un deţinut de drept comun - pentru ca adevăraţii vinovaţi, securiştii, să scape.

Primul procuror care a instrumentat dosarul după Revoluţie - Dan Voinea - a acuzat presiuni asupra sa. În momentul în care cercetările s-au îndreptat spre adevăraţii responsabili - ofiţeri de Securitate, s-a încercat, spune el, tragerea lui în tot felul de scandaluri pentru a putea fi agăţat şi oprit.

La un moment dat, lui Voinea i s-a luat dosarul. Cazul a fost repartizat procurorului Samoilă Joarză. Acesta a direcţionat cercetările spre un deţinut de drept comun (Marian Clita) care îl terorizase pe Gheorghe Ursu în celulă la ordinul Miliţiei şi Securităţii însă bătăile crunte, cele care au cauzat moartea inginerului, nu de Clita fuseseră administrate, ci de securişti.

Abia după două greve ale foamei făcute de Andrei Ursu, în faţa judecătorilor au ajuns şi doi miliţieni care au fost condamnaţi (unul dintre ei nu a făcut însă aproape deloc închisoare) şi, finalmente, în 2016, la 31 de ani de la decesul disidentului, au fost deferiţi instanţei şi cei doi securişti responsabili de torturarea şi uciderea lui, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş

Procesul a fost o bătaie de joc. Avocaţii lui Andrei Ursu au relatat că martorii au fost intimidaţi, ameninţaţi cu represalii, asupra lor şi a familiilor lor. Mai mult, "probele au fost asasinate", a relatat avocata Eugenia Crângariu. Martorii erau întrebaţi pe faţă în instanţă "nu-i aşa că au trecut 30 de ani de atunci şi nu vă amintiţi bine?", şi erau opriţi de judecător când încercau să îi incrimineze pe securişti iar unele din declaraţiile în care se refereau la vinovăţia securiştilor pur şi simplu nu erau transcrise şi incluse în probatoriu.

Deloc suprinzător având în vedere modul în care a decurs procesul, cei doi foşti securişti au fost achitaţi definitiv pe 27 iulie 2023 de judecătorii Curţii Supreme. Motivarea a fost una scandaloasă, care prelua narativele fostei Securităţi. Judecătorii terfeleau imaginea lui Ursu punându-i la îndoială calitatea de disident şi afirmau că nu a existat o relaţie de adversitate între Securitate şi poporul român în anii ’70-’80.

Reacţia societăţii civile a fost, din fericire, una fără echivoc şi promptă. Zeci de mii de oameni au semnat o petiţe prin care cereau revizuirea sentinţei, intelectuali de marcă au condamnat public decizia Înaltei Curţi etc.

Sub uriaşa presiune publică, Parchetul General a cerut revizuirea deciziei de achitare a celor doi torţionari pronunţată de Înalta Curte în iulie 2023 în timp ce familia lui Ursu a depus o solicitare similară. La dispoziţia judecătorilor au fost puse probe noi. Doar Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a venit cu numeroase noi probe despre samavolniciile Securităţii. Andrei Ursu a adus şi el la rândul lui probe noi. Acestea nu au contat însă. Pe 9 mai 2024, Justiţia a sris un nou capitol ruşinos, respingând cererile de revizuire ale Parchetului General şi ale familiei lui Gheorghe Ursu.

Mai multe informaţii despre acest caz puteţi accesa aici.