Un judecător AMÂNĂ pentru a ŞASEA OARĂ decizia în cazul redeschiderii dosarului uciderii inginerului Gheorghe Ursu

UPDATE. Curtea de Apel Bucureşti a dispus o nouă amânare - a şasea la număr - în cazul redeschiderii dosarului morţii cunoscutului inginer Gheorghe Ursu ucis de Securitatea comunistă.

Decizia luată vineri, 26 aprilie, de către judecătorul Pavel Mircea Cătălin ridică noi semne de întrebare.

* * *

Curtea de Apel Bucureşti a decis, vineri, pentru a cincea oară consecutiv, amânarea pronunţării unei decizii vizând redeschiderea dosarului celor doi foşti ofiţeri de Securitate acuzaţi că l-au torturat până la moarte pe disidentul Gheorghe Ursu. Noul termen pentru pronunţarea deciziei a fost stabilit pe data de 26 aprilie.

Dosarul uciderii lui Gheorghe Ursu este unul emblematic pentru modul în care opera Securitatea în aşa-zisa "epocă de aur" a lui Ceauşescu, deghizându-şi opresiunea astfel încât nimeni să nu afle că opozanţii regimului suferă bătăi şi torturi. Cei care i se opuneau dictatorului erau arestaţi sub pretextul unor infracţiuni de drept comun, li se fabricau dosare pentru a putea fi încarceraţi sau, în alte cazuri, aveau parte de psihiatrie politică, fiind declaraţi nebuni. Scopul deghizării acestei opresiuni era ca Ceauşescu să îşi poată prezerva imaginea de "cel mai iubit fiu al Poporului" - un "fiu iubit" nu poate avea oponenţi, deci disidenţa trebuia să fie inexistentă. Justiţia a evitat soluţionarea acestui caz care arată, finalmente, un modus operandi, timp de mai bine de 34 de ani.

De profesie inginer constructor, Gheorghe Ursu a fost omorât în bătăi după ce făcut public, prin intermediul unei scrisori către Europa Liberă, faptul că Nicolae Ceauşescu a decis sistarea consolidării blocurilor avariate de cutremurul din '77 pentru ca banii să fie alocaţi construirii faraonicei Case a Poporului. Neconsolidate, blocurile riscau oricând să se prăbuşească peste locatari la un viitor cutremur puternic, făcând noi victime.

Foştii securişti acuzaţi de procurori de maltratarea disidentului Gheorghe Ursu au fost achitaţi definitiv, pe 27 iulie 2023, de judecătorii Curţii Supreme. Motivarea a fost una scandaloasă, care prelua narativele fostei Securităţi. Judecătorii terfeleau imaginea lui Ursu punându-i la îndoială calitatea de disident şi afirmau că nu a existat o relaţie de adversitate între Securitate şi poporul român în anii ’70-’80.

În urma reacţiei societăţii civile care a sancţionat dur decizia şi revoltătorea motivare - zeci de mii de oameni au semnat o petiţe prin care cereau revizuirea sentinţei, intelectuali de marcă au condamnat public decizia Înaltei Curţi etc - Parchetul General a cerut revizuirea deciziei de achitare a celor doi torţionari pronunţată de Înalta Curte în iulie 2023. Familia lui Ursu a depus o solicitare similară, ambele ajungând pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

După două şedinţe cu uşile închise, la care presa nu a avut acces, judecătorul Pavel Mircea Cătălin a dispus amânare după amânare, cea de vineri, 19 aprilie, fiind a cincea. Prima a avut loc în data de 21. 02. 2024, la cererea avocaţilor celor doi securişti care au invocat un protest al baroului Bucureşti. Ulterior, pe 6 martie, instanţa a ascultat ambele părţi dar nu a luat o decizie ci a rămas în pronunţare pentru 15 zile. Pe 21 martie, decizia a fost amânată din nou pentru alte 15 zile, vineri, 5 aprilie, avut loc a patra amânare iar astăzi a fost pronunţată a cincea.

Cum comentează Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, (in)decizia Instanţei

Contacat de Epoch Times, fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu şi-a exprimat speranţa că "nu e vorba, din nou, de influenţa foştilor generali de Securitate/SRI, în consens cu partida nostalgicilor după Nicolae Ceauşescu".

"E din ce în ce mai greu de înţeles o nouă amânare. Am mai spus-o: admisibilitatea de principiu a cererilor noastre de revizuire este o chestiune juridică simplă. Ţine de codul de procedură penală, pe care şi noi şi Parchetul General l-am urmat la literă. S-ar fi putut presupune iniţial că domnul judecător e foarte ocupat. Sau poate că doreşte să studieze întregul probatoriu depus. E adevărat că e un probatoriu vast - sute de documente, mărturii, dosare de la CNSAS, decizii definitive ale altor instanţe: o frescă a istoriei comunismului nostru sub Nicolae Ceauşescu. O istorie umilitoare, dominată cultul personalităţii unui dictator inept care ne ducea la sapă de lemn dar pe care trebuia să-l aplaudăm pe toate bulevardele şi stadioanele. Cu entuziasm. Deci n-ar fi rău dacă domnul judecător se edifica în acest răstimp asupra resortului principal al umilinţei românilor din acei ani - respectiv teroarea Securităţii. Numai că din punctul de vedere strict al admisibilităţii de principiu, juridic vorbind, nici nu ar fi nevoie de o astfel de aprofundare. Dar, sperăm în varianta pozitivă. Şi că nu e vorba, din nou, de influenţa foştilor generali de Securitate/SRI, în consens cu partida nostalgicilor după Nicolae Ceauşescu", a transmis Andrei Ursu.

Cazul Gheorghe Ursu, o pată pe obrazul Justiţiei Române de peste trei decenii

Justiţia Română a eşuat de decenii să facă dreptate în cazul morţii inginerului ucis de Securitate pentru că a semnalat lumii, prin intermediul unei scrisori către Europa Liberă, că, pe 4 iulie 1977, Ceauşescu a ordonat sistarea consolidării blocurilor avariate de cutremur în '77 pentru ca banii să fie alocaţi edificării faraonicei Case a Poporului, lucrare emblematică pentru megalomania de care suferea dictatorul. Decizia era, evident, una criminală, căci neconsolidate, la următoarele cutremure puternice, blocurile riscau să se dărâme peste locatari.

În 2023, aceştia urmau să fie însă achitaţi definitiv cu o motivare halucinantă care prelua narativele fostei Securităţi. În motivare, lui Ursu i se contesta calitatea de disident, ba, mai mult, se punea sub semnul întrebării însuşi faptul că Securitatea a fost un organ represiv. În mod uluitor, judecătorii au considerat că nu a existat nicio relaţie de adversitate între Securitate şi poporul român în anii ’70-’80, deşi este de notorietate faptul că opozanţii regimului erau bătuţi, torturaţi etc.

Ulterior, sub presiunea uriaşă a opiniei publice, procurorul general al României a făcut o cerere de revizuire.

"Evoluţia" dosarului Ursu a fost emblematică pentru modul în care, de-a lungul deceniilor, statul român a acoperit crimele Securităţii:

Primul procuror care a instrumentat dosarul după Revoluţie - Dan Voinea - a acuzat presiuni asupra sa. În momentul în care cercetările s-au îndreptat spre adevăraţii responsabili - ofiţeri de Securitate, s-a încercat, spune el, tragerea sa în tot felul de scandaluri pentru a putea fi agăţat şi oprit.

La un moment dat, lui Voinea i s-a luat dosarul. Cazul a fost repartizat procurorului Samoilă Joarză. Acesta a direcţionat cercetările spre un deţinut de drept comun (Marian Clită) care îl terorizase pe Gheorghe Ursu în celulă la ordinul Miliţiei şi Securităţii însă bătăile crunte, cele care au cauzat moartea inginerului, nu de Clită fuseseră administrate, ci de securişti.

De-a lungul celor peste trei decenii de tergiversări, s-a făcut tot posibilul pentru salvarea celor doi securişti. Avocaţii lui Andrei Ursu au relatat că martorii au fost intimidaţi, ameninţaţi cu represalii, asupra lor şi a familiilor lor. Mai mult, "probele au fost asasinate", a relatat avocata Eugenia Crângariu. Martorii erau întrebaţi pe faţă în instanţă "nu-i aşa că au trecut 30 de ani de atunci şi nu vă amintiţi bine?", şi erau opriţi de judecător când încercau să îi incrimineze pe securişti iar unele din declaraţiile în care se refereau la vinovăţia securiştilor pur şi simplu nu erau transcrise şi incluse în probatoriu.

Mai multe informaţii despre acest caz puteţi accesa aici.

Potrivit lui Andrei Ursu şi avocatei sale, de decenii s-a încercat muşamalizarea crimei şi protejarea ucigaşilor. Dosarul a fost ţinut la sertar cu anii, s-a încercat plasarea vinei la un ţap ispăşitor - un deţinut de drept comun - pentru ca adevăraţii vinovaţi, securiştii, să scape.

Abia după două greve ale foamei făcute de Andrei Ursu, în faţa judecătorilor au ajuns şi doi miliţieni care au fost condamnaţi (unul dintre ei nu a făcut însă aproape deloc închisoare) şi, finalmente, în 2016, la 31 de ani de la decesul disidentului, au fost deferiţi instanţei şi cei doi securişti responsabili de torturarea şi uciderea lui.