Preşedintele polonez dezvăluie că firmele străine deţin cea mai mare parte a agriculturii din Ucraina
Preşedintele Poloniei, Andrzej Duda. (Mateusz Wlodarczyk/Pacific Press/Getty Images)
Institutul Oakland a publicat în februarie 2023 un raport detaliat intitulat "Război şi furt: Preluarea terenurilor agricole din Ucraina", care a expus modul în care firmele străine au preluat în mod clandestin controlul asupra unei părţi semnificative a terenurilor agricole ucrainene, exploatând o lege liberală în complicitate cu oligarhii locali. Descoperirile lor au făcut valuri în întreaga lume la momentul respectiv, dar în cele din urmă au dispărut din atenţia publicului o jumătate de an mai târziu, după ce publicaţii occidentale precum USA Today au făcut o "verificare a faptelor" înşelătoare, potrivit lui Andrew Korybko via Substack.
Ei au profitat de faptul că utilizatorii reţelelor de socializare au confundat proprietatea indirectă prin participaţii cu controlul direct pentru a discredita raportul instituţiei, după care acesta a dispărut în mare parte din discursul general. Puţini s-ar fi putut aştepta ca nimeni altul decât preşedintele polonez Andrzej Duda să fie cel care tocmai i-a dat un nou suflu în timpul interviului acordat Radio-Televiziunii Naţionale Lituaniene. El explica problema Poloniei cu importurile agricole ucrainene, când a aruncat următoarea bombă:
"Aş dori să atrag atenţia în special asupra agriculturii industriale, care nu este condusă cu adevărat de ucraineni, ci de mari companii din Europa de Vest, din SUA. Dacă ne uităm astăzi la proprietarii celor mai multe terenuri, aceştia nu sunt companii ucrainene. Aceasta este o situaţie paradoxală şi nu este de mirare că fermierii se apără, deoarece au investit în fermele lor din Polonia [...] iar produsele agricole ieftine care vin din Ucraina le distrug dramatic."
Guvernul lui Duda este considerat unul dintre cele mai pro-americane şi anti-ruseşti guverne din istorie, astfel încât nu poate fi acuzat în mod credibil că "promovează propaganda Kremlinului".
Prin urmare, el nu ar fi confirmat afirmaţia dramatică a proprietăţii majoritar străine asupra agriculturii industriale ucrainene, deşi indirect, prin intermediul unor participaţii în companii naţionale care exploatează o lege liberală în complicitate cu oligarhii locali, dacă nu ar fi avut la dispoziţie faptele furnizate de experţii polonezi pentru a o susţine.
Această evoluţie ar trebui să determine o revigorare a interesului în cea ce priveşte rapoartele anterioare pe această temă, cum ar fi cel al USAID despre modul în care "Sectorul privat în prima linie a reformei funciare pentru a debloca potenţialul de investiţii al Ucrainei". Raportul detaliat al lui Thomas Fazi pentru UnHeard din iulie 2023 despre cum "Capitaliştii se învârt în cerc deasupra Ucrainei: Războiul creează oportunităţi masive de profit" este, de asemenea, perspicace. Însă cel mai relevant este ce a declarat Zelenski la Forumul Economic Mondial de la Davos, în mai 2022.
"Oferim un model special - semnificativ din punct de vedere istoric - de reconstrucţie. Când fiecare dintre ţările partenere sau oraşele partenere sau companiile partenere vor avea ocazia - istorică - de a prelua patronajul asupra unei anumite regiuni din Ucraina, oraş, comunitate sau industrie. Marea Britanie, Danemarca, Uniunea Europeană şi alţi actori internaţionali importanţi au ales deja o direcţie specifică pentru patronaj în reconstrucţie", a spus preşedintele ucrainean.
Un an mai târziu, el a găzduit conducerea BlackRock la Kiev, timp în care au discutat despre crearea unui fond de investiţii şi de reconstrucţie.
"Astăzi este un moment istoric, deoarece, încă din primele zile ale independenţei, nu am mai avut cazuri de investiţii atât de mari în Ucraina. Suntem mândri că putem iniţia un astfel de proces... Vom putea oferi proiecte interesante de investiţii în energie, securitate, agricultură, logistică, infrastructură, medicină, IT şi multe alte domenii", a declarat Zelenski.
Punând lucrurile cap la cap, liderul ucrainean şi-a ţinut promisiunea făcută în mai 2022 la Davos, oferind companiilor "patronaj" asupra agriculturii industriale a Ucrainei, care deja era în curs de desfăşurare înainte de aceasta, dar a fost accelerată în mod semnificativ de întâlnirea de anul trecut cu conducerea BlackRock. Acest lucru s-a concretizat în forma tangibilă a acestor ferme controlate indirect de străini care le-au întrecut cu mult pe cele din Polonia, ducând astfel la protestele fermierilor polonezi din întreaga ţară şi la cele mai recente probleme în legăturile bilaterale.
Secvenţa de evenimente detaliată până în acest moment pune în context raportul de la mijlocul lunii februarie despre presupusele planuri ale G7 de a numi un trimis special în Ucraina, care ar fi evident însărcinat cu implementarea agendei de la Davos în cazul în care aceasta se va întâmpla, în special consolidarea controlului străin asupra terenurilor agricole din Ucraina. De asemenea, sugerează că focalizarea informală a Ucrainei pe creşterea exporturilor agricole către UE nu este doar o oportunitate, ci este parţial determinată de preferinţa acestor companii străine pentru profituri rapide şi fiabile.
Ucraina a fost până acum o putere agricolă în Sudul global, dar şi-a cedat cota de piaţă Rusiei sub pretextul fals că Moscova blochează Marea Neagră, ceea ce, la rândul său, a determinat UE să elimine temporar barierele comerciale anterioare cu scopul oficial de a facilita exporturile prin intermediul teritoriului său. În realitate, Rusia nu a blocat niciodată Marea Neagră, iar aproape toate cerealele ucrainene care au intrat în UE au rămas acolo, în loc să traverseze blocul în drum spre pieţele tradiţionale ale Kievului din Sudul Global.
Este mult mai rapid pentru Ucraina să îşi vândă produsele agricole în UE vecină decât să aştepte cât de mult timp este nevoie pentru a le exporta în Africa, ca să nu mai spunem că este şi mai fiabil, deoarece este de neimaginat ca aceste economii dezvoltate să aibă vreodată aceleaşi posibile probleme de plată ca şi cele în curs de dezvoltare. Aceste calcule evidente lucrează împotriva intereselor Poloniei, de unde rezultă şi cât de greu va fi pentru această ţară să îşi apere piaţa internă de acest aflux, având în vedere forţele puternice aflate în joc.
Nu este vorba doar de lobby-ul agricol ucrainean care doreşte accesul fără taxe vamale pentru aceste produse pe piaţa UE, ci şi de lobby-urile acelor firme străine care controlează indirect agricultura sa industrială. Acestea din urmă va ţine probabil cu dinţii ca să împiedice orice compromis în ceea ce priveşte sperata aderare a Ucrainei la UE, prin care sectorul agricol al acestei foste republici sovietice ar fi exclus din orice acord. Prin urmare, Polonia are toate motivele să continue să atragă atenţia la nivel mondial asupra acestor relaţii obscure.
Numai prin sensibilizarea maximă a opiniei publice cu privire la faptul că "cea mai mare parte a terenurilor" din sectorul agricol industrial al Ucrainei "este condusă de marile companii din Europa de Vest, din SUA", Polonia are vreo şansă să vadă compromisul menţionat mai sus intrat în vigoare. Acest lucru îi va face ţării nişte duşmani foarte puternici care ar putea apoi să se amestece în afacerile interne poloneze din răzbunare, dar ultimul interviu al lui Duda sugerează că acesta este pregătit să înfrunte mânia lor pentru a proteja interesele naţionale obiective ale Poloniei.
