Aşteptarea a luat sfârşit: Armele americane sunt în drum spre Ucraina

După luni de întârzieri şi frustrări, ajutorul militar american se îndreaptă din nou către Ucraina în cantităţi semnificative, relatează The Kyiv Independent.

Printre primele care vor sosi se numără un pachet de 1 miliard de dolari în arme şi echipamente din stocurile americane, a anunţat Pentagonul la 24 aprilie.

"Acest pachet va trimite muniţii, arme şi echipamente pentru a sprijini capacitatea Ucrainei de a-şi apăra liniile de front, de a-şi proteja oraşele şi de a contracara atacurile continue ale Rusiei", a transmis Pentagonul într-un comunicat.

Pe 26 aprilie, Casa Albă a anunţat, de asemenea, un pachet de ajutor militar în valoare de 6 miliarde de dolari, dar, în mod crucial, echipamentele promise în această tranşă nu vor proveni din stocurile existente ale SUA.

În schimb, aceste arme şi provizii vor fi achiziţionate de la industria de apărare, ceea ce înseamnă că va dura mult mai mult timp pentru a ajunge la destinaţie - luni sau poate chiar ani.

"Acest anunţ reprezintă începutul unui proces de contractare pentru a achiziţiona capacităţi prioritare suplimentare pentru Ucraina", a declarat Pentagonul cu privire la pachetul de 6 miliarde de dolari.

Există două excepţii - potrivit BBC, unele dintre rachetele Patriot şi muniţia de artilerie de 155 mm incluse în pachetul mai mare vor fi "trimise rapid" în Ucraina.

Ce este pe drum în acest moment? Sursa citată a publicat o listă detaliată a ceea ce include pachetul de 1 miliard de dolari al Pentagonului pe care o redăm mai jos:

Rachete RIM-7 şi AIM-9M pentru apărare aeriană

Rachetele RIM-7 şi AIM-9M sunt cunoscute mai degrabă sub numele de Sea Sparrow şi, respectiv, Sidewinder, şi ambele sunt arme de apărare aeriană foarte eficiente care pot viza atât avioanele inamice, cât şi rachetele inamice.

Sea Sparrow este de obicei lansată de la un lansator de pe o navă, în timp ce Sidewinder de la un avion de vânătoare.

Naţiunile occidentale, în special SUA, deţin cantităţi mari din ambele rachete, dar s-au confruntat cu o problemă fundamentală în furnizarea lor către Ucraina - Ucraina nu are nave de pe care să lanseze Sea Sparrow, iar avioanele sale de luptă din epoca sovietică nu erau compatibile cu sistemele de rachete occidentale.

A apărut FrankenSAM, o iniţiativă condusă de SUA pentru a permite lansatoarelor de rachete sovietice ale Ucrainei, vechi de zeci de ani, să lanseze noile rachete occidentale.

Potrivit presei, BUK-urile ucrainene au fost adaptate pentru a trage rachete Sea Sparrow şi Osa-urile pentru Sidewinders.

Acestea au înregistrat primul lor succes cunoscut public în ianuarie, când unul dintre sisteme - nu se ştie care - a doborât o dronă kamikaze Shahed lansată de Rusia la o distanţă de aproximativ opt kilometri.

Al treilea proiect FrankenSAM, care combină sistemele Patriot cu sisteme radar din epoca sovietică, se pare că este, de asemenea, în lucru.

Rachete antiaeriene Stinger

Stinger este un sistem de apărare antiaeriană lansat de pe umăr care poate fi desfăşurat rapid de către trupele terestre, cunoscut şi sub denumirea de sisteme de apărare antiaeriană portabile (MANPADS).

Foloseşte un dispozitiv de urmărire pasivă în infraroşu pentru a se fixa pe ţinte, de obicei avioane şi elicoptere inamice care zboară la joasă înălţime.

Forţele ucrainene le-au folosit, de asemenea, pentru a doborî cu succes rachete de croazieră ruseşti.

De asemenea, în pachetul de arme sunt incluse versiuni antitanc ale Stinger, Javelin, care au jucat un rol crucial în oprirea forţelor ruse în timpul bătăliei pentru Kiev.

Arme de calibru mic şi cartuşe suplimentare de muniţie pentru arme de calibru mic, inclusiv cartuşe de calibru .50 pentru a contracara sistemele aeriene fără pilot.

Pe scurt, gloanţe pentru arme.

Deşi, în mod evident, sunt o necesitate pentru trupele ucrainene de pe linia frontului, cartuşele de calibru .50 mai mari formează o parte crucială a apărării aeriene mai puţin sofisticate, dar totuşi eficiente, a Ucrainei - aruncând în aer dronele kamikaze cu mitraliere mari.

Muniţie suplimentară pentru sistemele de rachete de artilerie de mare mobilitate (HIMARS)

HIMARS, ale căror isprăvi au devenit un motiv popular de meme-uri pe internet, au schimbat jocul pentru Ucraina atunci când au sosit pentru prima dată în vara anului 2022, permiţând Kievului să ţintească forţele ruse din spatele liniilor frontului cu mult mai precis decât o făceau până atunci.

Sistemul de arme (numele său complet este M142 High Mobility Artillery Rocket System) este un sistem de lansator de rachete multiple montat pe un şasiu de camion 6x6 FMTV, oferind o putere de foc devastatoare lansată de pe o platformă extrem de mobilă.

Rachetele sale sunt ghidate prin radar, cu o rază de acţiune de aproximativ 70 de kilometri (peste 40 de mile). Atunci când este combinat cu mobilitatea ridicată, este sistemul ideal de "trage şi pleacă" pentru a ţinti depozitele de arme şi posturile de comandă inamice.

Poveştile de succes ale HIMARS sunt prea numeroase pentru a fi numărate, dar, cel mai recent, au fost folosite împotriva unui teren de antrenament militar din zonele ocupate din regiunea Doneţk, unde erau staţionate trupe ruse, provocând moartea a cel puţin 60 de persoane, a relatat BBC la 21 februarie.

Un aspect crucial de reţinut - lansatoarele HIMARS pot lansa, de asemenea, sisteme de rachete tactice cu rază lungă de acţiune ale armatei (ATACMS) şi, după cum s-a raportat la 24 aprilie, SUA a trimis în secret peste 100 de astfel de rachete în Ucraina săptămâna trecută, dintre care unele au fost desfăşurate imediat şi folosite pentru a lovi un aerodrom militar rusesc din Dzhankoi, în Crimeea ocupată.

Proiectil de artilerie de 155 mm, inclusiv proiectil cu explozibil puternic şi proiectil de muniţie convenţională îmbunătăţită cu scop dublu. Dintre toate lucrurile de care Ucraina are mare nevoie în acest moment, proiectilele de artilerie de 155 mm sunt în capul listei.

De luni de zile, Kievul trage un semnal de alarmă cu privire la o lipsă critică de muniţie de artilerie care a permis forţelor ruse să facă progrese pe câmpul de luptă şi a fost atribuită chiar şi căderii Avdiivka în februarie.

Nu există nimic prea sofisticat în legătură cu un obuz de artilerie de 155 mm. Acestea au fost folosite în război, într-o formă sau alta, de peste un secol.

Faptul că încă mai joacă un rol atât de crucial în invazia rusă pe scară largă în Ucraina arată că, în ciuda tuturor progreselor în tehnologia militară, lovirea de modă veche a inamicului cu artileria încă poate determina soarta unei bătălii.

Se estimează că 80% dintre victimele din ambele tabere sunt cauzate de artilerie.

În ceea ce priveşte "muniţiile convenţionale îmbunătăţite cu dublă utilizare" menţionate în declaraţia Departamentului american al Apărării, acestea sunt ceea ce sunt cunoscute mai degrabă ca muniţii cu dispersie.

Anunţul de anul trecut potrivit căruia SUA trimite muniţii cu dispersie în Ucraina a fost considerat controversat din cauza preocupărilor umanitare legate de utilizarea acestora. Muniţiile cu dispersie împrăştie bombele pe o suprafaţă mare, iar bombele neexplodate pot reprezenta un pericol pentru populaţia civilă din zonă mult timp după încheierea ostilităţilor.

Cu toate acestea, ele sunt, fără îndoială, eficiente pe câmpul de luptă. Deşi nu au fost suficiente pentru ca aşteptata contraofensivă de anul trecut să aibă succes, muniţiile cu dispersie furnizate de SUA au ajutat la distrugerea poziţiilor ruseşti în zone în care trupele ucrainene au avut dificultăţi în a avansa.

Gloanţe de artilerie de 105 mm

Fratele mai mic al proiectilului de artilerie de 155 mm, glonţul de 105 mm este tras de obuziere mai mici, precum M101 din SUA, M118/M119 din SUA/Marea Britanie şi OTO Melara din Italia, toate aflate în posesia forţelor ucrainene.

Deşi mai puţin puternic şi cu o rază de acţiune mai mică decât obuzul de 155 mm, obuzul de 105 mm joacă în continuare un rol vital în confruntările de pe câmpul de luptă.

În mod crucial, naţiunile occidentale au mult mai multe dintre acestea care ar putea fi trimise în Ucraina - se crede că numai Coreea de Sud are 3,4 milioane de astfel de proiectile.

Vehicule de luptă pentru infanterie Bradley

Înarmat cu un puternic tun Bushmaster de 25 mm, cu rachete antitanc ghidate prin cablu şi capabil să transporte opt soldaţi, precum şi echipajul de trei persoane, Bradley este un vehicul de luptă al infanteriei (IFV) extrem de versatil, care a devenit un fel de vedetă pe câmpul de luptă în mâinile operatorilor ucraineni.

Un videoclip recent care circulă pe reţelele de socializare arată un Bradley salvând soldaţi răniţi de pe câmpul de luptă, deschizând focuri puternice asupra poziţiilor ruseşti din apropiere şi ieşind rapid şi cu succes de pe câmpul de luptă.

Chiar mai impresionant, la începutul acestui an, două Bradley au atacat - şi apoi au distrus în totalitate - unul dintre cele mai avansate tancuri ruseşti, T-90M.

Nu se ştie câte alte Bradley vor fi trimise în Ucraina, dar se pare că SUA au trimis deja aproximativ 190 de unităţi.

Muniţie aeriană de precizie

Muniţiile aeriene de precizie reprezintă un termen vag care ar putea acoperi mai multe arme diferite. Presupunând că ATACMS sunt cuprinse în secţiunea HIMARS, s-ar putea referi la muniţiile de atac direct comun (JDAM).

JDAM este o bombă inteligentă lansată dintr-o aeronavă împotriva ţintelor terestre. Folosind ghidarea GPS, acestea pot lovi o ţintă pe o rază de cinci metri.

Anul trecut, Iurii Ihnat, pe atunci purtător de cuvânt al Forţelor Aeriene Ucrainene, a confirmat că Ucraina le folosea.

"Aceste bombe sunt ceva mai puţin puternice, dar sunt extrem de precise", a spus el, adăugând: "Am dori să avem mai multe astfel de bombe pentru a ne consolida succesul pe front".

Cea de mai sus nu este o listă completă a tuturor armelor care se îndreaptă spre Ucraina. Potrivit Departamentului american al Apărării, aceasta va include, de asemenea, vehicule protejate împotriva ambuscadelor rezistente la mine (MRAP), vehicule cu roţi multifuncţionale de mare mobilitate (HMMWV), vehicule de sprijin logistic, muniţii antipersonal Claymore şi dispozitive de vedere pe timp de noapte.